prima parte 1.

Îşi spunea în gând : "Numai o experienţă groaznică.Este numai un coşmar. Numai un coşmar...". Se privea în oglinda sfărâmată în mii de bucăţele, şi totuşi nu îi venea să creadă. Voia ca totul să fie doar un vis,îşi dorea asta din tot sufletul.Privea fără speranţă în oglindă şi îşi provoca repulsie. De ce? Aşa se întreba şi ea. Totul era rodul încăpăţânării sale, iar ea ştia asta. Totuşi, nu prea avea ce face. Se simţea murdară şi infectă, singură şi proastă. Era doar ea acolo, stătea întinsă, iar peste tot, în jurul ei, erau mici pete de sânge.Lângă ea, numai oglinda cea spartă şi ceva umed...
Atinsese acel ceva,dar nu voia să ştie ce e. De fapt, singurul motiv pentru care încă nu ştia ce este chestia umedă de lângă ea, era faptul că era întuneric şi nu vedea absolut nimic.
Se simţea miros de putrefacţie. Voia să se uite dar îi era prea frică. După tot ce păţise nu mai dorea să simtă din nou acelaşi sentiment de rahat. Şi totuşi, se uită. Şi tresări. Un răcnet adânc pătrunse pădurea şi suspinele fetei erau singurele zgomote care se mai auzeau în pădure.
Lângă ea, zăcea un câine mort, aşezat parcă dinadins cu picioarele înspre ea. De gâtul tăiat al câinelui era agăţat un bilet cu un mesaj ce o tulbură şi mai rău : "Dacă îţi trece prin gând să spui cuiva, ceva, vei ajunge ca el, târfă!"