Cause "it was" and now "it is"...

Sa nu uitam ca s-a intamplat...

O sa incep prin a spune ca nu stiu si nici nu as vrea sa stiu cum era atunci...Nu vreau nici macar sa imi imaginez prin ce au trecut parintii, bunicii, verisorii sau fratii nostri, chiar daca a fost mai bine sau mai rau decat acum. O sa incerc doar sa-mi demonstrez mie ca pot intelege un anumit lucru rau ce s-a intamplat chiar daca nu stiu decat lucruri vagi despre el, ca pot caracteriza o perioada importanta din istoria Romaniei, chiar daca nu traiam pe vremea aceea. Am incercat sa ma informez din diferite surse, gen internet si totusi nu am reusit ceea ce mi-am propus. Asa ca m-am gandit ca ar fi mai bine sa trec chiar la informarea directa, deci am luat oamenii la intrebari. De aceea va povestesc acum, relatarile unui “copil comunist”. Nu stiu cum sa incep...Pot spune insa ca pe vremea aceea , copiii aveau mult mai multa libertate. Nu tocmai libertate in sensul ca parintii ii lasau sa faca orice, ci ma refer la faptul ca parintii lor nu erau atat de speriati de crimele, violurile si furturile care se petrec acum si la ora amiezii, chiar si in centrul unui oras foarte populat. “Noi, pe vremea aceea, venind de la scoala, ne duceam sa mancam, ne scriam, ne invatam si dupa aceea ieseam sa batem mingea afara.Si ne puteam intoarce si la 11 seara, normal, acest lucru depindea de anotimp, dar, parintii nu erau tot atat de ingrijorati ca acum.”
Sa va spun despre sistemul lor de invatamant. Bine...In primul rand, orele erau de 60 de minute, iar ei faceau cursuri si sambata. Deci, aveau doar o zi libera ,de sfarsit de saptamana. ”Erau probabil materii mai putine, chiar nu mai tin minte, deci nu va pot spune cu exactitate, dar in orice caz se facea carte. Nu existau 100 de manuale de la edituri diferite, in fiecare manual lectii complet diferite, iar copilul putea sa aprofundeze din manual daca nu intelegea complet lectia predata. Nu, pe vremea aceea nu existau meditatori, tocmai pentru faptul ca nu existau atat de multi oameni cu salariul mare. In scoli, se organizau concursuri intre clase, pentru a vedea care clasa este mai buna la invatatura.”
Se mai organizau acele concursuri de agricultura, pe care eu sincer, le-as fi adorat. Fiecare clasa avea o portiune de pamant, mai mica sau mai mare, pe care, in conformitate cu materia pe care o parcurgeau la biologie, trebuia sa cultive ceva. De exemplu daca la biologie invatau despre plante, trebuiau, logic sa planteze flori, pomi, si altele. Dar, daca invatau despre insecte, nu aveau ce sa planteze, asa ca trebuiau sa creasca viermi de matase. Si in fiecare zi, fiecare elev din clasa, trebuia, pe rand, sa se duca sa ude florile, sa le observe, sa hraneasca viermii si tot asa.
Despre perioada pioneieratului...”Ca sa devii pionier, trebuia sa fi automat foarte bun la invatatura. Daca invatai bine, se faceau alegeri in clasa si astfel se alegea seful de clasa, de grupa sau de detasament. La fel, daca terminai gimnaziul si liceul cu medii la fel de mari, trebuia sa te faci U.T.C-ist ( Uniunea Tineretului Comunist), altfel nu erai bine vazut in societate. Pentru cei care deveneau sefi U.T.C , se organizau tabere gratuite , invatandu-i doctrinele comuniste.”
Oricum, viata fara calculator, televizor, telefon mobil si cu televizorul limitat, era parca mai frumoasa atunci.
Programul T.V tinea circa 2 ore,dintre care intr-o ora se vorbea numai despre “Tovarasul”. “Din filmele preferate...Dallas, Planeta maimutelor, Leca noci detza, era desenul nostru preferat de la bulgari. Stan si Bran, Charlie Chaplin si Ce vraji a mai facut nevasta mea,Samantha erau unele din cele mai vizionate seriale.”
Nu existau atatea dulciuri pe vremea aia. Era o minune daca apucai, sa iti cumperi un pachet de unt...dupa ce stateai la coada 2 ore... Dulciurile facute in casa erau foarte bune. ”Imi aduc aminte ca ne facea mama turta dulce sau ciocolata de casa si se terminau repede...Bananele le cumparam verzi, oricum era bine daca apucai sa le cumperi si verzi. Le puneam invelite in ziare, pe dulap si le lasam sa se coaca...”
Pe vremea aceea mai toti copiii erau colectionari de servetele, capace, fluturi sau timbre. Nu aveau preocupari “importante” ca cele de acum, cum ar fi moda sau jocurile pe calculator.
La scoala, unifomele erau permanente, la baieti costumul si camasa alba, la fete sarafan, bluza albastra si cordeluta. Nu lipsea nici cravata rosie cu inelul ei, iar daca cineva mergea prin scoala fara cravata se stia ca i-a fost confiscata pentru ca facuse ceva rau.
Era ceva nemaipomenit daca reuseai sa ai o cunostinta la casa de comenzi, pentru ca erai boier... Zaharul si uleiul se dadeau pe cartela, cu ratie fixa pe luna iar mai apoi din ce in ce mai multe lucruri se dadeau cu ratie fixa. Sucurile preferate erau Ci-co, Brifcor si Pepsi. S-a incercat si in ziua de azi sa se readuca Brifcor-ul pe piata dar la fel ca si Pepsi, “cele de pe vremea noastra erau mult mai bune”. ”Imi amintesc saptamanile cat de cat linistite fata de cele de acum, cand o duminica circulau masinile cu numarul de inmatriculare impar si urmatoarea duminica circulau cele nu numarul de inmatriculare par. ”De aceea poate nu era atata poluare si populatia era mai numeroasa decat acum. “Mie, ca si copil, imi placeau foarte mult filmele indiene pe care le vedeam la caminul cultural sau la club si muzica folk, muzica buna, nu ceea ce asculta copiii nostri acum”. Isi aduc aminte cum, imbracati in alb, ieseau cu clasa sa faca cu mana cand trecea “Tovarasul” prin preajma si “imi aduc aminte toate poeziile si cantecele din manuale,care aveau in comun acelasi lucru: ”Ceausescu,Romania”.
Erau, pe vremea aceea, autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta sau airbaguri si totusi, parca erau mai putine accidente. Cand copiii de atunci mergeau in remorca unui camion, considerau asta ca o excursie speciala pe care nu o uitau mult timp de atunci incolo. Leaganele erau pictate in culori aprinse si tocmai cu vopsea de plumb. Si nimeni nu a patit nimic. Capace de siguranta la cutiile de medicamente, la dulapuri sau usi, nu existau. Copiii mergeau pe biciclete fara casca sau aparatoare, beau apa de la cismeaua din gradina si nu dintr-o sticla de apa decarbogazificata. Ei pierdeau ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau norocul sa aibe strazi inclinate, isi dadeau drumul la vale, dar la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Si dupa cateva opriri in copaci sau garduri, tot au invatat sa rezolve problema.
“Ne taiam, ne rupeam vreun os, pierdeam un dinte, dar niciodata nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra!”
Ei mancau biscuiti, paine cu unt, sucuri cu zahar, fara sa se gandeasca la E-uri si niciodata nu aveau exces de greutate si nu pentru ca mergeau la sala, ci pentru ca mai tot timpul erau pe afara. Si daca aveau o sticla de suc, o imparteau si la 10 prieteni daca era nevoie, beau unii dupa altii si totusi nu se imbolnaveau.
Nu toti erau elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent pur si simplu repeta anul, nimeni nu mergea la psiholog, psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de hiperactivitate, doar repeta anul si avea o a doua sansa.
Ei aveau libertatea, esecurile, bucuriile, responsabilitatile si totusi au invatat sa se descurce cu ele...
Mai mult ca sigur copiii din ziua de azi vor crede ca ei erau plictisitori, dar Dumnezeule, in afara de greutatile prin care au trecut, erau mult mai fericiti...
Cam astea ar fi amintirile din copilaria unui copil comunist. Acum toti copiii sunt preocupati de calculatoare, telefoane mobile, muzica si alte chestii neimportante si nu dau atentie la vremurile trecute, grele, prin care au trecut poate parintii, fratii sau verisorii lor. Consider ca suntem binecuvantati pentru ca nu ne-am nascut atunci, ca nu am suferit de foame, ca avem haine moderne si tehnologii dezvoltate, dar imi pare rau ca nu am avut parte de copilariile lor fericite, ca nu am putut fi Soimii Patriei sau Pionieri...Si totusi...imi pare rau pentru parintii nostri.